Azi am vorbit cu un coleg, care anul trecut pe cand incepusem si eu sa ma misc cu o viteza mai mare de 4km/h alerga mult mai bine ca mine. Ma tot miram cum reusea sa alerge 10 ture de stadion si eu de abia sa fac 3-4 deodata. Bineinteles ca am progresat si acum cele 10 ture mi se par o nimica toata. Ma intrebat de ce mai fug, de ce nu imi gasesc o alta ocupatie, un alt sport, de ce nu ma plictisesc sa alerg ? Nu am stiut ce sa ii raspund, doar ca ma simt bine. Iar la sfarsit m-a marcat o replica a lui, putin astfel ca cea cunoscuta in lumea alergatorilor de "singuratatea alergatorului de cursa lunga",el folosind "alergi singur ca un lup...".
Suntem noi alergatorii niste lupi singuratici oare cateodata ? Din fericire si pacate da. :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Salut omule si nu te lasa!
Ma bucur ca exista oameni ca tine, dedicati pentru ceea ce fac ( mai ales ca sportul, in speta alergatul, innobileaza si te tine viu )
Am reinceput si eu sa alerg...in liceu alergam mult, iar acum joc mult tenis de cimp, bicicleta...
Succese, sanatate si nu te lasa!
Trimiteți un comentariu